• "Cand ma rugam din adancul inimii, totul in jurul meu imi parea minunat: copacii, iarba, pasarile, pamantul, aerul, lumina, toate pareau a-mi spune ca exista pentru om, ca sunt marturia iubirii lui Dumnezeu pentru om, ca totul se roaga si totul canta marire lui Dumnezeu. Asa am ajuns sa inteleg ceea ce Filocalia numeste cunoasterea graiului fapturilor... Simteam o dragoste mistuitoare pentru Iisus si pentru intreaga creatie." (Pelerinul Rus)

Ana si Vicu

 

In madularele padurii patrundea lin lumina. Din adancul norilor cresteau culori blande, spre ei.

Se priveau cu gingasie si blandete. Isi traiau dragostea fara sa fie deranjati de pasii nostri, in urma lor.

Pe chipurile lor  se vedea ceva din adancul lor. Oglindirea de Dumnezeu ne-a fascinat ora dupa ora.

Cred ca oamenii sfintesc locurile.

Sucevita si cele dimprejur vor fi mereu amprentate (pentru noi) cu ei.

Ana si Vicu sunt o raritate.

Ana si Vicu

12

in curand….despre o poveste plina cu Dumnezeu…

Pin itShare on FBTweetFacebookBack to Top

no comments

Andreea Irina - June 6, 2014 - 2:51 pm

:)