Masthead header
  • "Cand ma rugam din adancul inimii, totul in jurul meu imi parea minunat: copacii, iarba, pasarile, pamantul, aerul, lumina, toate pareau a-mi spune ca exista pentru om, ca sunt marturia iubirii lui Dumnezeu pentru om, ca totul se roaga si totul canta marire lui Dumnezeu. Asa am ajuns sa inteleg ceea ce Filocalia numeste cunoasterea graiului fapturilor... Simteam o dragoste mistuitoare pentru Iisus si pentru intreaga creatie." (Pelerinul Rus)

Alex si Andra ~ belsug de frumusete

m1

Sunt dintre cei ce-L iubesc pe Dumnezeu. Acesta e motivul pentru care ne-am simtit acasa, langa ei.

In iulie am participat la petrecerea lor. Cununia religioasa, cea cu o mare valoare, a avut loc in februarie.

A fost o nunta mare, eleganta, cu oameni diversi.

Pentru noi, un prilej de a decupa si desena cu lumina…

Le multumim ca ne-au luat langa ei intr-o zi ce marcheaza pentru pamanteni inceputul unui drum sfant…inceputul impreuna rastignirii pentru o invierea intr-o lume ce nu se vede. View full post »

Pin itShare on FBTweetFacebookBack to Top

no comments

Ana si Vicu – dintre povestile prin care inima Cerului bate

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

V-am spus cu cateva saptamani in urma ca voi imparti cu voi o parte din ceea ce am privit si am oprit in loc.

Va spuneam tot atunci ca ceea ce m-a uimit si m-a bucurat a fost prezenta lui Dumnezeu in toate cele ale nuntii.

… amintirea unui drum lung, in care am fost legata la ochi cu munti si brazi se plimba prin mine…

Tot aerul de atunci era incarcat cu emotie.

“Daca-ntr-o tainica vreme
din lut Cineva ma facu
si daca sunt om si nu vierme,
o, Doamne, asa ai vrut Tu…

s1

Daca am grai si nu muget

sa spun ce iubesc si ce nu,

si daca am harul sa cuget,

o, Doamne, asa ai vrut Tu.”

(Costache Ioanid) View full post »

Pin itShare on FBTweetFacebookBack to Top

no comments

Mihaela Maria Tomozei - July 13, 2014 - 5:45 pm

Foarte frumoase fotografiile:-)

Ana si Vicu

 

In madularele padurii patrundea lin lumina. Din adancul norilor cresteau culori blande, spre ei.

Se priveau cu gingasie si blandete. Isi traiau dragostea fara sa fie deranjati de pasii nostri, in urma lor.

Pe chipurile lor  se vedea ceva din adancul lor. Oglindirea de Dumnezeu ne-a fascinat ora dupa ora.

Cred ca oamenii sfintesc locurile.

Sucevita si cele dimprejur vor fi mereu amprentate (pentru noi) cu ei.

Ana si Vicu sunt o raritate.

Ana si Vicu

12

in curand….despre o poveste plina cu Dumnezeu…

Pin itShare on FBTweetFacebookBack to Top

no comments

Andreea Irina - June 6, 2014 - 2:51 pm

:)